17 ani - perspective de viitor

De ce la 17 ani trebuie să ştiu ce o să fac cu viitoru' meu? Adică, uat dă fac, sunt oameni care au 40 de ani şi nu ştiu ce vor să se facă atunci când vor fi mari (acum o să spui Da, dar ăia sunt retarzi! ştiu asta, doar căutam un argument). Chiar vreau să simt că am 17 ani. Nu 20, nici 30. 17!
Şi ca să simt asta, ce trebuie să fac? Să-mi schimb priorităţile? Să pun şcoala pe primu' loc? Poate aşa ar fi înţelept din partea oricărui tânăr.
Şti placa: termină liceul, fă o facultate, că fără facultate nu faci nimic zilele astea! blah blah
Daaaar HELL NO! Nu fac asta. Nu vreau. Oricum nu văd şcoala ca fiind utilă, aşa că de ce aş pune-o pe primu' loc?
O să mă bucur pe fiecare zi de faptu' că în sfârşit m-am îndrăgostit, o să îmi rup capu' de câte ori am ocazia, o să sparg o bancă, o să ucid preşedintele, o să mă piş pe afişele cu Becali, o să omor ţigani în masă şi o să castrez toţi tipii gen Johnny Bravo. La faza cu afizele cu Becali o să îmi fie mai greu, încă nu văd cum o să fac asta din moment ce nu pot să mă piş din picioare. Dar se găsesc alternative. Mhm.